Mă tot întreb cum arată Universul desenat pe foaie. Este el pătrat, rotund, haotic sau ce altă formă are? Ştiu că simţurile mele umane mă împiedică să îl observ în mod direct, aşa că voi încerca să mă folosesc de raţiune pentru a-i da formă în mintea mea.
Ca să înţeleg întregul Univers, trebuie să mă gândesc mai întâi dince este format şi ce reprezintă fiecare bucată a lui. Principalele componente ale acestuia, în limbaj universal sunt: Spaţiul, Distanţa, Lumina, Timpul, Materia şi Sunetul Teoretic. Dupa înţelegerea fiecărei părţi va rezulta o formăcompletă : forma Universului.
Lumina
Înaite de toate, trebuie să menţionez că există lumină şi lumină vizibilă. Lumina vizibilă este radiaţia cu lungimea de undă detectată de ochiul uman, în timp ce lumina este întreaga radiaţie. Nu voi intra în detalii vorbind despre efectele, viteza sau compoziţia radiaţiei, aşa că mă voi rezuma doar la formă. Ştim că radiaţia pleacă dintr-un punct şi se îndreaptă într-un infinit de direcţii, iar că înacel punct este necesară prezenţa unui corp A (indiferent de natura acestuia -planetă, piatră, atom, etc.) şi alt corp B ce se învârte înjurul primului. Ţin să menţionez că radiaţia există chiar şi dacă punctul de origine a dispărut. Aşa că singurul loc unde nu a există radiaţie este acela unde nu se află nimic, iar forma întregii radiaţii are forma spaţiului.
Timpul
Dacă susţinem existenţa timpului, ocolind viziunea lui Gottfried Leibniz sau a lui Immanuel Kant, ştim de 
la Isaac Newton că el este alcătuit din două componente : linia timpului şi fremuri. Einstein completează această descriere şi afirmă că linia timpului este constantă, fremurile fiind relative cu spaţiul, implicit mişcarea. Aşadar,viteza trecerii timpului pentru un om care merge cu trenul este mai mică din perspectiva unei persoane ce circulă pe jos şi de asemenea viteza timpului pe Jupiter sau a unui alt loc ceexercită o forţă gravitaţională mai mare decât Terra este mai mică decât cea a omului ce se situează pe Pământ.
Înainte să pot determina forma timpului, trebuie să mă gândesc la evoluţia Universului. Din moment ce se ştie că în interiorul acestuia, componentele materiale se mişcă din ce în ce mai încet, pot concluziona că timpul este din ce în ce mai lent raportat la începutul Universului. În acest sens, forma timpului este cea a unui con cu ambele vârfuri spre infinit, cel îndreptat spre minus infinit aparţinând trecutului, iar cel spre plus infinit aparţinând viitorului.
O să revin asupra articolului...
