Ce vei fi?

Cu toţii am trăit acel moment juvenil al vieţii în care ne doream cu o oarecare intensitate să creştem, să atingem anumite aspiraţii, să obţinem lucrurile pe care ni le-am dorit dintotdeauna ori să hoinărim prin locurile la care am visat cu ochii deschişi. Sunt convinsă că într-un anumit punct, fiecare dintre noi a fost curios cu privire la viitor, sau dornic să vadă imaginea persoanei ce va deveni peste ani. E imposibil să nu te fi gândit dacă la vârsta maturităţii vei fi ajuns în locul spre care ai ţintit, dacă te vei fi bucurat de gloria realizării sau dacă vei fi ajuns doar un simplu om.

Acum ştii. Ştii unde te afli, ştii care sunt sarcinile tale, şi eşti conştient că te găseşti chiar în mijlocul acelui moment pe care voiai să îl afli odinioară. Dar totuşi, nu s-a terminat. Te-ai obişnuit cu banalitatea zilei, însă încă mai ai reflecţii despre viitor. Aşadar, e imposibil să stai fără a medita la următorul stop pe care îl vei face, la următorul popas în jurul căruia te vei opri sau la oamenii care sunt pe cale să te întâlnească.E de datoria fiinţei umane să fie curioasă, şi dornică să sară peste prezent. Dar totuşi, întrebarea rămâne: „Chiar vrei să ştii ce se va întâmpla cu tine? Vrei într-adevăr asta?”

Un răspuns instantaneu probabil este „Da”. Ar fi destul de uimitor să urmăreşti secvenţele pe care nici măcar nu le-ai trăit, sau pe care nici nu ţi le imaginai. Şi totuşi, aflarea propriului viitor e un mecanism mult prea ciudat, mult prea neinteligibil şi într-o oarecare măsură, periculos.

În primul rând, conceptul în sine pare relativ imposibil. Doar gândeşte-te: ai putea urmări un film a cărui scenariu nu a fost scris? Ai putea citi o carte a cărei autor nici măcar nu a luat trasat o linie pe hârtie? Pe acelaşi principiu merge, după părerea mea, şi aflarea viitorului. Totul reprezintă o imensă provocare psihologică. Unde va trebui să ajungă ştiinţa, astfel încât să fim capabili să luăm în considerare acest aspect? Şi mai ales, va fi vreodată cu adevărat posibil?

În al doilea rând, ar trebui să ne gândim cum ar afecta asta prezentul. Într-adevăr, pare ideal să ştii dacă vei fi reuşit în domeniul spre care aspiri, sau dacă vei fi realizat lucrurile pe care ţi le planificai odinioară. Te gândeşti, totuşi, să iei în calcul şi părţile mai puţin incredibile? Cum ai reacţiona dacă apogeul ştiinţei ar fi atins, viitorul ar putea fi aflat mai uşor ca niciodată, însă ai primi vestea că în câteva săptămâni nu vei mai trăi. Exemplul e dur, dar relevant. Vei mai putea să faci aceleaşi lucruri pe care le făceai şi înainte? Vei mai putea trece prin zi cu aceeaşi uşurinţă? Cum vei putea să parcurgi cotidianul, ştiind că fiecare pas te aduce mai aproape de nimic?

Dar spre final, să luăm în calcul şi lucrurile plăcute. Să presupunem, prin absurd, că momentan eşti doar un alt trecător grăbit, pe o stradă dintr-un oraş aglomerat. Nu ai avut prea mult succes de-a lungul timpului, şi nici nu ai contribuit semnificativ la mersul lucrurilor. Totuşi, printr-o întâmplare fantastică, afli că într-un anumit punct, vei fi ajuns unul dintre cei mai influenţi oameni ai viitorului, un om din calea căruia ceilalţi se dau deoparte şi spre care privesc cu nimic altceva decât admiraţie. Cum vei reacţiona, ştiind că toată viaţa ta nu ai făcut nimic ce ar sugera că vei ajunge într-o asemena poziţie? Vei lua, probabil, parte la un episod asemănător celui de mai sus, şi vei fi disperat să ştii pe ce cale ai apucat astfel încât lucrurile s-au schimbat atât de mult.

În concluzie, ce rol ar mai avea destinul dacă tu ai fi conştient deja de viitorul tău? Unde va fi curiozitatea, unde se va situa determinarea, şi ce se va întâmpla cu planurile tale? Gândeşte-te la viitor ca la un cadou de Crăciun ce te aşteaptă undeva pe un raft. Suspansul e imens, şi tentaţia să îl deschizi chiar acum este considerabilă. Dar odată ce ridici capacul cutiei, vei regreta. Vei regreta pentru că vei şti ce e înăuntru, şi pentru că îţi va părea rău că nu ai aşteptat momentul oportun, în care totul avea să vină de la sine. Aflarea viitorului, la fel ca şi despachetarea timpurie a unui cadou, e o alegere care, odată făcută, te va face să îţi doreşti să fi fost mai chibzuit şi să repari greşeala făcută. Dar asta, la rândul ei, ridică o nouă întrebare: ai prefera să fii capabil să îţi schimbi trecutul?